asculta

Romanian

Etymology

Inherited from Latin ascultāre, variant of auscultāre. Doublet of ausculta, a technical borrowing from Latin.

Pronunciation

• IPA^(key): /as.kulˈta/

• Audio

  (file)

• Audio

  (file)

• Rhymes: -a
• Hyphenation: as‧cul‧ta

Verb

a asculta (third-person singular present ascultă, past participle ascultat) 1st conj.

1. (transitive) to listen

   Să ascultăm înregistrarea.

   Let’s listen to the recording.

   Mecanicul ascultă sunetele pe care le face motorul.

   The mechanic is listening to the sounds the engine is making.

   Ascultă-mă acum.

   Listen to me now.

2. (transitive or intransitive with de) to listen to someone (do what one says)

   Elevii nu-l ascultau pe profesor.

   The students were not listening to the teacher.

3. (transitive, law) to hear
4. (transitive, secondary education) to quiz, give an oral examination
5. (transitive, medicine) to auscultate

   Synonym: ausculta

Conjugation

    conjugation of asculta (first conjugation, no infix)

infinitive			a asculta
gerund			ascultând
past participle			ascultat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ascult	asculți	ascultă	ascultăm	ascultați	ascultă
	imperfect	ascultam	ascultai	asculta	ascultam	ascultați	ascultau
	simple perfect	ascultai	ascultași	ascultă	ascultarăm	ascultarăți	ascultară
	pluperfect	ascultasem	ascultaseși	ascultase	ascultaserăm	ascultaserăți	ascultaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ascult	să asculți	să asculte	să ascultăm	să ascultați	să asculte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ascultă			ascultați
	negative		nu asculta			nu ascultați

Derived terms

• ascultare
• ascultător

Further reading

• asculta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)