întregi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology 1[edit]
Noun[edit]
întregi m pl
Etymology 2[edit]
From întreg.
Verb[edit]
a întregi (third-person singular present întregește, past participle întregit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of întregi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a întregi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întregind | ||||||
| past participle | întregit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întregesc | întregești | întregește | întregim | întregiți | întregesc | |
| imperfect | întregeam | întregeai | întregea | întregeam | întregeați | întregeau | |
| simple perfect | întregii | întregiși | întregi | întregirăm | întregirăți | întregiră | |
| pluperfect | întregisem | întregiseși | întregise | întregiserăm | întregiserăți | întregiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întregesc | să întregești | să întregească | să întregim | să întregiți | să întregească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întregește | întregiți | |||||
| negative | nu întregi | nu întregiți | |||||