binevesti

Romanian

Etymology

From bine +‎ vesti.

Verb

a binevesti (third-person singular present binevestește, past participle binevestit) 4th conj.

1. to teach, to spread ideas or religious doctrines

Conjugation

    conjugation of binevesti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a binevesti
gerund			binevestind
past participle			binevestit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	binevestesc	binevestești	binevestește	binevestim	binevestiți	binevestesc
	imperfect	binevesteam	binevesteai	binevestea	binevesteam	binevesteați	binevesteau
	simple perfect	binevestii	binevestiși	binevesti	binevestirăm	binevestirăți	binevestiră
	pluperfect	binevestisem	binevestiseși	binevestise	binevestiserăm	binevestiserăți	binevestiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să binevestesc	să binevestești	să binevestească	să binevestim	să binevestiți	să binevestească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		binevestește			binevestiți
	negative		nu binevesti			nu binevestiți

References

• binevesti in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN