blăni

See also: Blani and Bláni

Romanian

Etymology

From blană.

Verb

a blăni (third-person singular present blănește, past participle blănit) 4th conj.

1. to cover with boards

Conjugation

    conjugation of blăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a blăni
gerund			blănind
past participle			blănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	blănesc	blănești	blănește	blănim	blăniți	blănesc
	imperfect	blăneam	blăneai	blănea	blăneam	blăneați	blăneau
	simple perfect	blănii	blăniși	blăni	blănirăm	blănirăți	blăniră
	pluperfect	blănisem	blăniseși	blănise	blăniserăm	blăniserăți	blăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să blănesc	să blănești	să blănească	să blănim	să blăniți	să blănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		blănește			blăniți
	negative		nu blăni			nu blăniți

References

• blăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN