cioarã
Jump to navigation
Jump to search
Aromanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Uncertain. Possibly a substratum word of Dacian and ultimately Indo-European origin, related to Albanian sorrë, or borrowed from it; compare Daco-Romanian cioară. Also seemingly related to several Italian dialect cognates, compare Friulian çore, Calabrian ciola, Neapolitan ciàula, Tarentino ciola.[1]
Noun[edit]
cioarã f (plural ciori)
See also[edit]
References[edit]
- ^ cioară in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)