ursi

See also: Ursi and urși

Latin

Verb

urgeō

1. first-person singular perfect active indicative of urgeō

Verb

urgueō

1. first-person singular perfect active indicative of urgueō

Noun

ursī m

1. inflection of ursus:
   1. genitive singular
   2. nominative/vocative plural

Romanian

Verb

a ursi (third-person singular present ursește, past participle ursit) 4th conj.

1. Obsolete form of urzi.

Conjugation

    conjugation of ursi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ursi
gerund			ursind
past participle			ursit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ursesc	ursești	ursește	ursim	ursiți	ursesc
	imperfect	urseam	urseai	ursea	urseam	urseați	urseau
	simple perfect	ursii	ursiși	ursi	ursirăm	ursirăți	ursiră
	pluperfect	ursisem	ursiseși	ursise	ursiserăm	ursiserăți	ursiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ursesc	să ursești	să ursească	să ursim	să ursiți	să ursească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ursește			ursiți
	negative		nu ursi			nu ursiți

References

• ursi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Sicilian

Noun

ursi

1. plural of ursu