împăciuitorist
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From împăciuitor + -ist.
Adjective[edit]
împăciuitorist m or n (feminine singular împăciuitoristă, masculine plural împăciuitoriști, feminine and neuter plural împăciuitoriste)
Declension[edit]
Declension of împăciuitorist
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoristă | împăciuitoriști | împăciuitoriste | ||
| definite | împăciuitoristul | împăciuitorista | împăciuitoriștii | împăciuitoristele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împăciuitorist | împăciuitoriste | împăciuitoriști | împăciuitoriste | ||
| definite | împăciuitoristului | împăciuitoristei | împăciuitoriștilor | împăciuitoristelor | |||