înștiința
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Pronunciation[edit]
Verb[edit]
a înștiința (third-person singular present înștiințează, past participle înștiințat) 1st conj.
- (transitive) to announce, inform
- (reflexive, dated) to find out, get wind of
Conjugation[edit]
conjugation of înștiința (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înștiința | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înștiințând | ||||||
| past participle | înștiințat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înștiințez | înștiințezi | înștiințează | înștiințăm | înștiințați | înștiințează | |
| imperfect | înștiințam | înștiințai | înștiința | înștiințam | înștiințați | înștiințau | |
| simple perfect | înștiințai | înștiințași | înștiință | înștiințarăm | înștiințarăți | înștiințară | |
| pluperfect | înștiințasem | înștiințaseși | înștiințase | înștiințaserăm | înștiințaserăți | înștiințaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înștiințez | să înștiințezi | să înștiințeze | să înștiințăm | să înștiințați | să înștiințeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înștiințează | înștiințați | |||||
| negative | nu înștiința | nu înștiințați | |||||