încaier

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From încăiera.

Noun[edit]

încaier n (plural încaiere)

  1. scuffle

Declension[edit]

Declension of încaier
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) încaier încaierul (niște) încaiere încaierele
genitive/dative (unui) încaier încaierului (unor) încaiere încaierelor
vocative încaierule încaierelor

References[edit]

  • încaier in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=încaier&oldid=71309280"