închiriat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of închiria.
Noun
[edit]închiriat n (uncountable)
Declension
[edit] declension of închiriat (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) închiriat | închiriatul |
| genitive/dative | (unui) închiriat | închiriatului |
| vocative | închiriatule | |
Verb
[edit]închiriat (past participle of închiria)