încumăta

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Verb[edit]

a încumăta (third-person singular present încumetă, past participle încumătat) 1st conj.

  1. Obsolete form of încumeta.

Conjugation[edit]

References[edit]

  • încumăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN