îndura

See also: indura

Romanian

Alternative forms

• ындура (îndura) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Inherited from Latin indūrāre, present active infinitive of indūrō. The original meaning of “be hardhearted”, a continuation of the Latin one, is now obsolete and replaced by its antonym, after simplification of its negative construction.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.duˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: în‧du‧ra

Verb

a îndura (third-person singular present îndură, past participle îndurat) 1st conj.

1. (reflexive) to take pity on, have mercy [+ de (object)]
   1. (reflexive, with secondary clause) Synonym of se îndupleca (“to deign, yield, be convinced”)

      Abia a treia oară când am dat examenul s-a îndurat profesorul să mă treacă.

      Only on the third time I took the exam did the teacher see fit to pass me.

      Bine că te-ai îndurat să vii! Știi cât e ceasul?

      Good thing you finally deigned to arrive! Do you know what time it is?

2. (transitive) to endure, bear, suffer

   Poporul român a îndurat dictatura comunistă timp de patruzeci de ani.

   The Romanian people endured the Communist dictatorship for forty years.

   Plantele acestea nu îndură clima de aici.

   These plants can’t withstand the local climate.

3. (reflexive, most­ly obsolete, chiefly in the negative) to be cruel, be indifferent to someone’s suffering [+ de (person)]
   1. (reflexive, chiefly in the negative, catenative) to bring oneself to do something that would cause someone else displeasure

      Trebuia să mă ridic, însă pisica dormea la mine în poală și nu mă înduram să o trezesc.

      I had to get up, but the cat was sleeping in my lap and I couldn’t bring myself to wake it up.

4. (reflexive, obsolete) to leave someone [+ de (object)]
5. (transitive, regional, rare) to allow

Conjugation

    conjugation of îndura (first conjugation, no infix)

infinitive			a îndura
gerund			îndurând
past participle			îndurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndur	înduri	îndură	îndurăm	îndurați	îndură
	imperfect	înduram	îndurai	îndura	înduram	îndurați	îndurau
	simple perfect	îndurai	îndurași	îndură	îndurarăm	îndurarăți	îndurară
	pluperfect	îndurasem	înduraseși	îndurase	înduraserăm	înduraserăți	înduraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndur	să înduri	să îndure	să îndurăm	să îndurați	să îndure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndură			îndurați
	negative		nu îndura			nu îndurați

Synonyms

• (take pity): se milostivi, milui
• (endure): duce, înghiți, răbda, suferi, suporta, tolera

Derived terms

• neîndurat
• îndurare
• îndurător

Related terms

• dura

References

• îndura in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)