înfrângere
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
înfrângere f (plural înfrângeri)
Declension[edit]
Declension of înfrângere
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) înfrângere | înfrângerea | (niște) înfrângeri | înfrângerile |
| genitive/dative | (unei) înfrângeri | înfrângerii | (unor) înfrângeri | înfrângerilor |
| vocative | înfrângere, înfrângereo | înfrângerilor | ||