întinge

See also: intinge

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin intingere, present active infinitive of intingō, from Latin tingō.

Verb

a întinge (third-person singular present întinge, past participle întins) 3rd conj.

1. (popular) to soak or moisten food (e.g. bread) by dipping in some liquid or other food

   Synonyms: înmuia, muia, uda

Conjugation

    conjugation of întinge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a întinge
gerund			întingând
past participle			întins
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înting	întingi	întinge	întingem	întingeți	înting
	imperfect	întingeam	întingeai	întingea	întingeam	întingeați	întingeau
	simple perfect	întinsei	întinseși	întinse	întinserăm	întinserăți	întinseră
	pluperfect	întinsesem	întinseseși	întinsese	întinseserăm	întinseserăți	întinseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înting	să întingi	să întingă	să întingem	să întingeți	să întingă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întinge			întingeți
	negative		nu întinge			nu întingeți