întrunire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
întrunire f (plural întruniri)
Declension[edit]
Declension of întrunire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) întrunire | întrunirea | (niște) întruniri | întrunirile |
| genitive/dative | (unei) întruniri | întrunirii | (unor) întruniri | întrunirilor |
| vocative | întrunire, întrunireo | întrunirilor | ||