învineți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a învineți (third-person singular present învinețește, past participle învinețit) 4th conj.
- to bruise
Conjugation[edit]
conjugation of învineți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a învineți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învinețind | ||||||
| past participle | învinețit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învinețesc | învinețești | învinețește | învinețim | învinețiți | învinețesc | |
| imperfect | învinețeam | învinețeai | învinețea | învinețeam | învinețeați | învinețeau | |
| simple perfect | învineții | învinețiși | învineți | învinețirăm | învinețirăți | învinețiră | |
| pluperfect | învinețisem | învinețiseși | învinețise | învinețiserăm | învinețiserăți | învinețiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învinețesc | să învinețești | să învinețească | să învinețim | să învinețiți | să învinețească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învinețește | învinețiți | |||||
| negative | nu învineți | nu învinețiți | |||||