abținut
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From abține.
Noun[edit]
abținut n (plural abținuturi)
Declension[edit]
Declension of abținut
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) abținut | abținutul | (niște) abținuturi | abținuturile |
genitive/dative | (unui) abținut | abținutului | (unor) abținuturi | abținuturilor |
vocative | abținutule | abținuturilor |