abjurat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of abjura.
Adjective[edit]
abjurat m or n (feminine singular abjurată, masculine plural abjurați, feminine and neuter plural abjurate)
Declension[edit]
Declension of abjurat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | abjurat | abjurată | abjurați | abjurate | ||
definite | abjuratul | abjurata | abjurații | abjuratele | |||
genitive/ dative |
indefinite | abjurat | abjurate | abjurați | abjurate | ||
definite | abjuratului | abjuratei | abjuraților | abjuratelor |
Verb[edit]
abjurat (past participle of abjura)
- past participle of abjura