afrunta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a afrunta (third-person singular present afruntează, past participle afruntat) 1st conj.
- Alternative form of afronta
Conjugation[edit]
conjugation of afrunta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a afrunta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | afruntând | ||||||
| past participle | afruntat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | afruntez | afruntezi | afruntează | afruntăm | afruntați | afruntează | |
| imperfect | afruntam | afruntai | afrunta | afruntam | afruntați | afruntau | |
| simple perfect | afruntai | afruntași | afruntă | afruntarăm | afruntarăți | afruntară | |
| pluperfect | afruntasem | afruntaseși | afruntase | afruntaserăm | afruntaserăți | afruntaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să afruntez | să afruntezi | să afrunteze | să afruntăm | să afruntați | să afrunteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | afruntează | afruntați | |||||
| negative | nu afrunta | nu afruntați | |||||