arătură
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Late Latin arātūra, from Latin arō. Compare Aromanian arãturã, Italian aratura, Friulian aradure, Old French areüre, Catalan, Portuguese, and Spanish aradura.
Noun[edit]
arătură f (plural arături)
Declension[edit]
Declension of arătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) arătură | arătura | (niște) arături | arăturile |
genitive/dative | (unei) arături | arăturii | (unor) arături | arăturilor |
vocative | arătură, arăturo | arăturilor |
Related terms[edit]
References[edit]
- arătură in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)