atitudinal
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Italian attitudinale. By surface analysis, atitudine + -al.
Adjective[edit]
atitudinal m or n (feminine singular atitudinală, masculine plural atitudinali, feminine and neuter plural atitudinale)
Declension[edit]
Declension of atitudinal
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | atitudinal | atitudinală | atitudinali | atitudinale | ||
| definite | atitudinalul | atitudinala | atitudinalii | atitudinalele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | atitudinal | atitudinale | atitudinali | atitudinale | ||
| definite | atitudinalului | atitudinalei | atitudinalilor | atitudinalelor | |||
References[edit]
- atitudinal in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN