bineface
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a bineface (third-person singular present bineface, past participle binefăcut) 3rd conj.
- to do a good deed
Conjugation[edit]
conjugation of bineface (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a bineface | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | binefăcând | ||||||
| past participle | binefăcut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | binefac | binefaci | bineface | binefacem | binefaceți | binefac | |
| imperfect | binefăceam | binefăceai | binefăcea | binefăceam | binefăceați | binefăceau | |
| simple perfect | binefăcui | binefăcuși | binefăcu | binefăcurăm | binefăcurăți | binefăcură | |
| pluperfect | binefăcusem | binefăcuseși | binefăcuse | binefăcuserăm | binefăcuserăți | binefăcuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să binefac | să binefaci | să binefacă | să binefacem | să binefaceți | să binefacă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | binefă | binefaceți | |||||
| negative | nu bineface | nu binefaceți | |||||