bonăit

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Past participle of bonăi.

Noun[edit]

bonăit n (plural bonăituri)

  1. (dated) buzz

Declension[edit]

Declension of bonăit
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) bonăit bonăitul (niște) bonăituri bonăiturile
genitive/dative (unui) bonăit bonăitului (unor) bonăituri bonăiturilor
vocative bonăitule bonăiturilor

Verb[edit]

bonăit (past participle of bonăi)

  1. past participle of bonăi

References[edit]

  • bonăit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=bonăit&oldid=70670607"