buciuma
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Latin būcināre, present active infinitive of būcinō. Perhaps altered from the original form bucina based on the related bucium.
Verb[edit]
a buciuma (third-person singular present buciumă, past participle buciumat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of buciuma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a buciuma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | buciumând | ||||||
| past participle | buciumat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bucium | buciumi | buciumă | buciumăm | buciumați | buciumă | |
| imperfect | buciumam | buciumai | buciuma | buciumam | buciumați | buciumau | |
| simple perfect | buciumai | buciumași | buciumă | buciumarăm | buciumarăți | buciumară | |
| pluperfect | buciumasem | buciumaseși | buciumase | buciumaserăm | buciumaserăți | buciumaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bucium | să buciumi | să buciume | să buciumăm | să buciumați | să buciume | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | buciumă | buciumați | |||||
| negative | nu buciuma | nu buciumați | |||||