câștig de cauză

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Calque of French gain de cause.

Noun[edit]

câștig de cauză n (uncountable)

  1. (originally law) victory or upper hand, originally in a trial
    • 2001, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Lingvistica romanică: lexic—fonetică—morfologie[1], →ISBN, page 181:
      Concurența în latină între pronume asigură continuitatea numai a unora dintre ele: totus este în câștig de cauză față de omnis (conservat numai în italiană, cu alt sens însă), alter îl elimină pe alius []
      The Latin rivalry between pronouns only insures the continuity of one of them each: totus comes out on top against omnis (only preserved in Italian, but with another meaning), alter eliminates alius []
    • 2021, Petru Iamandi, transl., Apropo de nimic[2], Bucharest: Litera, translation of Apropos of Nothing by Woody Allen, →ISBN:
      O mamă în lacrimi mi-a spus că Wilk nu i-a dat câștig de cauză fiindcă a trebuit să amâne data unei înfățișări ca să serbeze ziua de naștere a copilului ei, iar judecătorul nici n-a vrut să audă.
      Another weeping mother told me Wilk had ruled against her because she had to postpone a court date to attend her child’s birthday and he wouldn’t hear of it.

Collocations[edit]

  • a da câștig de cauzăto award victory in a trial or any dispute
  • în câștig de cauzăhaving won or on track to win a trial; (figuratively) on top

References[edit]