ciucure
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *cicculum, diminutive of Latin ciccum, or alternatively a derivative of Romanian ciuc,[1] cognate to Albanian çukë,[2] with South Slavic and Baltic cognates as well. See Proto-Slavic *čuka. The reconstructed root referred to sharp points.
Noun[edit]
ciucure m (plural ciucuri)
- tassel
- Synonym: moț
- passementerie
- icicle
- Synonym: țurțur
- bellflowers and other longish, clustered, hanging flowers
- pendeloques (chandelier crystals)
- tuft of hair
Declension[edit]
Declension of ciucure
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ciucure | ciucurele | (niște) ciucuri | ciucurii |
genitive/dative | (unui) ciucure | ciucurelui | (unor) ciucuri | ciucurilor |
vocative | ciucure | ciucurilor |
References[edit]
- ^ The Dicționarul etimologic român by Alexandru Ciorănescu. Editură: Universidad de la Laguna, Tenerife. 1958-1966. His entry for ciucure is available in Romanian at ciucure in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language).
- ^ Skok, Petar (1971) Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika (in Serbo-Croatian), volume 1, Zagreb: JAZU, page 340