ciudățime

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From ciudat +‎ -ime.

Noun

[edit]

ciudățime f (plural ciudățimi)

  1. oddity

Declension

[edit]
Declension of ciudățime
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) ciudățime ciudățimea (niște) ciudățimi ciudățimile
genitive/dative (unei) ciudățimi ciudățimii (unor) ciudățimi ciudățimilor
vocative ciudățime, ciudățimeo ciudățimilor

References

[edit]
  • ciudățime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=ciudățime&oldid=70652378"