ciutac

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (çıtak).

Adjective

ciutac m or n (feminine singular ciutacă, masculine plural ciutaci, feminine and neuter plural ciutace)

1. Muslim Bulgarian
2. Dobrujan Turkish

Declension

Declension of ciutac

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	ciutac		ciutacă	ciutaci	ciutace
	definite	ciutacul		ciutaca	ciutacii	ciutacele
genitive/ dative	indefinite	ciutac		ciutace	ciutaci	ciutace
	definite	ciutacului		ciutacei	ciutacilor	ciutacelor

Noun

ciutac m (plural ciutaci)

1. a Muslim Bulgarian
2. a Dobrujan Turk

Declension

Declension of ciutac

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ciutac	ciutacul	(niște) ciutaci	ciutacii
genitive/dative	(unui) ciutac	ciutacului	(unor) ciutaci	ciutacilor
vocative	ciutacule		ciutacilor

References

• ciutac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN