conciuleț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
conciuleț n (plural conciulețe)
- diminutive of conci
Declension[edit]
Declension of conciuleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) conciuleț | conciulețul | (niște) conciulețe | conciulețele |
genitive/dative | (unui) conciuleț | conciulețului | (unor) conciulețe | conciulețelor |
vocative | conciulețule | conciulețelor |