cumplitate
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
cumplitate f (plural cumplitatăți)
Declension[edit]
Declension of cumplitate
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cumplitate | cumplitatea | (niște) cumplitatăți | cumplitatățile |
genitive/dative | (unei) cumplitatăți | cumplitatății | (unor) cumplitatăți | cumplitatăților |
vocative | cumplitate, cumplitateo | cumplitatăților |
References[edit]
- cumplitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN