dănuit

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Past participle of dănui.

Adjective[edit]

dănuit m or n (feminine singular dănuită, masculine plural dănuiți, feminine and neuter plural dănuite)

  1. (obsolete) gifted

Declension[edit]

Declension of dănuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite dănuit dănuită dănuiți dănuite
definite dănuitul dănuita dănuiții dănuitele
genitive/
dative 		indefinite dănuit dănuite dănuiți dănuite
definite dănuitului dănuitei dănuiților dănuitelor

Verb[edit]

dănuit (past participle of dănui)

  1. past participle of dănui

References[edit]

  • dănuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=dănuit&oldid=71217238"