deget

Latin

Verb

dēget

1. third-person singular future active indicative of dēgō

Romanian

Alternative forms

• deșt — regional, colloquial

Etymology

Inherited from Latin digitus, from Proto-Indo-European *deyḱ- (“to show, point out, pronounce solemnly”). Compare Aromanian dzeadzit. Doublet of digit.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈde.d͡ʒet/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -ed͡ʒet

• Audio

  (file)

• Hyphenation: de‧get

Noun

deget n (plural degete)

1. finger
2. digit (informal unit of width based on the thickness of one finger, historically equal to 25.4 mm)
   • 1959 March 28, Pl. Danciu, “Unde se așterne praful [Where dust settles]”, in Scânteia Tineretului‎^[1], number 3071, Bucharest, page 2:

     Pe soarta acestor mijloace materiale este stăpîn însă praful, gros și puternic de cîteva degete.

     But it’s the dust—thick and several finger widths strong—that rules over the fate of this material capital.

Declension

Declension of deget

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) deget	degetul	(niște) degete	degetele
genitive/dative	(unui) deget	degetului	(unor) degete	degetelor
vocative	degetule		degetelor

Derived terms

• arăta cu degetul
• deget inelar
• deget mare
• degețel
• degetar
• juca pe degete
• mișca un deget
• număra pe degete
• se ascunde după deget
• se trage în degete

Collocations

• deget de la picior ― toe

References

• deget in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)