dezbărbăți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a dezbărbăți (third-person singular present dezbărbăție, past participle dezbărbățit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of dezbărbăți (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a dezbărbăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezbărbățind | ||||||
past participle | dezbărbățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezbărbăț | dezbărbăți | dezbărbățe | dezbărbățim | dezbărbățiți | dezbărbăț | |
imperfect | dezbărbățeam | dezbărbățeai | dezbărbățea | dezbărbățeam | dezbărbățeați | dezbărbățeau | |
simple perfect | dezbărbății | dezbărbățiși | dezbărbăți | dezbărbățirăm | dezbărbățirăți | dezbărbățiră | |
pluperfect | dezbărbățisem | dezbărbățiseși | dezbărbățise | dezbărbățiserăm | dezbărbățiserăți | dezbărbățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezbărbăț | să dezbărbăți | să dezbărbăță | să dezbărbățim | să dezbărbățiți | să dezbărbăță | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezbărbățe | dezbărbățiți | |||||
negative | nu dezbărbăți | nu dezbărbățiți |
References[edit]
- dezbărbăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN