dormitare

See also: dormitaré

Latin

Verb

dormītāre

1. inflection of dormītō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From dormita +‎ -re.

Noun

dormitare f (plural dormitări)

1. dozing

Declension

Declension of dormitare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dormitare	dormitarea	(niște) dormitări	dormitările
genitive/dative	(unei) dormitări	dormitării	(unor) dormitări	dormitărilor
vocative	dormitare, dormitareo		dormitărilor

References

• dormitare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

dormitare

1. first/third-person singular future subjunctive of dormitar