finiție

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Borrowed from French finition. By surface analysis, fini +‎ -ție.

Noun[edit]

finiție f (plural finiții)

  1. finishing (act of finishing)

Declension[edit]

Declension of finiție
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) finiție finiția (niște) finiții finițiile
genitive/dative (unei) finiții finiției (unor) finiții finițiilor
vocative finiție, finițio finițiilor

References[edit]

  • finiție in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=finiție&oldid=78844700"