fluctua
Jump to navigation
Jump to search
Catalan[edit]
Verb[edit]
fluctua
- inflection of fluctuar:
French[edit]
Verb[edit]
fluctua
- third-person singular past historic of fluctuer
Latin[edit]
Verb[edit]
flūctuā
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French fluctuer, from Latin fluctuare.
Verb[edit]
a fluctua (third-person singular present fluctuează, past participle fluctuat) 1st conj.
- to fluctuate
Conjugation[edit]
conjugation of fluctua (first conjugation, no infix)
infinitive | a fluctua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fluctuând | ||||||
past participle | fluctuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fluctu | fluctui | fluctuă | fluctuăm | fluctuați | fluctuă | |
imperfect | fluctuam | fluctuai | fluctua | fluctuam | fluctuați | fluctuau | |
simple perfect | fluctuai | fluctuași | fluctuă | fluctuarăm | fluctuarăți | fluctuară | |
pluperfect | fluctuasem | fluctuaseși | fluctuase | fluctuaserăm | fluctuaserăți | fluctuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fluctu | să fluctui | să fluctue | să fluctuăm | să fluctuați | să fluctue | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fluctuă | fluctuați | |||||
negative | nu fluctua | nu fluctuați |