hopăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a hopăi (third-person singular present hopăie, past participle hopăit) 4th conj.
- to hop
Conjugation
[edit] conjugation of hopăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a hopăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hopăind | ||||||
| past participle | hopăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hopăi | hopăi | hopăie | hopăim | hopăiți | hopăie | |
| imperfect | hopăiam | hopăiai | hopăia | hopăiam | hopăiați | hopăiau | |
| simple perfect | hopăii | hopăiși | hopăi | hopăirăm | hopăirăți | hopăiră | |
| pluperfect | hopăisem | hopăiseși | hopăise | hopăiserăm | hopăiserăți | hopăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hopăi | să hopăi | să hopăie | să hopăim | să hopăiți | să hopăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hopăie | hopăiți | |||||
| negative | nu hopăi | nu hopăiți | |||||