indispune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French indisposer.
Verb[edit]
a indispune (third-person singular present indispune, past participle indispus) 3rd conj.
- to indispose
Conjugation[edit]
conjugation of indispune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a indispune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | indispunând | ||||||
| past participle | indispus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | indispun | indispui | indispune | indispunem | indispuneți | indispun | |
| imperfect | indispuneam | indispuneai | indispunea | indispuneam | indispuneați | indispuneau | |
| simple perfect | indispusei | indispuseși | indispuse | indispuserăm | indispuserăți | indispuseră | |
| pluperfect | indispusesem | indispuseseși | indispusese | indispuseserăm | indispuseserăți | indispuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să indispun | să indispui | să indispună | să indispunem | să indispuneți | să indispună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | indispune | indispuneți | |||||
| negative | nu indispune | nu indispuneți | |||||