lăfăi

Romanian

Etymology

From laf +‎ -ăi.

Verb

a lăfăi (third-person singular present lăfăie, past participle lăfăit) 4th conj.

1. to lounge

Conjugation

    conjugation of lăfăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a lăfăi
gerund			lăfăind
past participle			lăfăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	lăfăi	lăfăi	lăfăie	lăfăim	lăfăiți	lăfăie
	imperfect	lăfăiam	lăfăiai	lăfăia	lăfăiam	lăfăiați	lăfăiau
	simple perfect	lăfăii	lăfăiși	lăfăi	lăfăirăm	lăfăirăți	lăfăiră
	pluperfect	lăfăisem	lăfăiseși	lăfăise	lăfăiserăm	lăfăiserăți	lăfăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să lăfăi	să lăfăi	să lăfăie	să lăfăim	să lăfăiți	să lăfăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		lăfăie			lăfăiți
	negative		nu lăfăi			nu lăfăiți

References

• lăfăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN