mânânțeluț

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From mânânțel +‎ -uț.

Adjective[edit]

mânânțeluț m or n (feminine singular mânânțeluță, masculine plural mânânțeluți, feminine and neuter plural mânânțeluțe)

  1. Diminutive of mânânțel

Declension[edit]

References[edit]

  • mânânțeluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN