măscări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Pronunciation[edit]
Verb[edit]
a măscări (third-person singular present măscărește, past participle măscărit) 4th conj.
- (transitive, regional) to mock, to ridicule
- (figurative) to abase, to humiliate
Conjugation[edit]
conjugation of măscări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a măscări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măscărind | ||||||
| past participle | măscărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | măscăresc | măscărești | măscărește | măscărim | măscăriți | măscăresc | |
| imperfect | măscăream | măscăreai | măscărea | măscăream | măscăreați | măscăreau | |
| simple perfect | măscării | măscăriși | măscări | măscărirăm | măscărirăți | măscăriră | |
| pluperfect | măscărisem | măscăriseși | măscărise | măscăriserăm | măscăriserăți | măscăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să măscăresc | să măscărești | să măscărească | să măscărim | să măscăriți | să măscărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | măscărește | măscăriți | |||||
| negative | nu măscări | nu măscăriți | |||||