minuna

Finnish

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈminunɑ/, [ˈminunɑ̝]
• Rhymes: -inunɑ
• Syllabification^(key): mi‧nu‧na

Pronoun

minuna

1. (personal) essive of minä

   Synonyms: (colloquial) muna, miuna

Romanian

Etymology

From minune, from Latin mirio.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a minuna (third-person singular present minunează, past participle minunat) 1st conj.

1. to astound, amaze, astonish
2. to wonder, marvel at

Conjugation

    conjugation of minuna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a minuna
gerund			minunând
past participle			minunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	minunez	minunezi	minunează	minunăm	minunați	minunează
	imperfect	minunam	minunai	minuna	minunam	minunați	minunau
	simple perfect	minunai	minunași	minună	minunarăm	minunarăți	minunară
	pluperfect	minunasem	minunaseși	minunase	minunaserăm	minunaserăți	minunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să minunez	să minunezi	să minuneze	să minunăm	să minunați	să minuneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		minunează			minunați
	negative		nu minuna			nu minunați

Synonyms

• mira

Derived terms

• minunăție