mirui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic мировати (mirovati).
Verb[edit]
a mirui (third-person singular present miruiește, past participle miruit) 4th conj.
- (Christianity) to anoint
Conjugation[edit]
conjugation of mirui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a mirui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | miruind | ||||||
past participle | miruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | miruiesc | miruiești | miruiește | miruim | miruiți | miruiesc | |
imperfect | miruiam | miruiai | miruia | miruiam | miruiați | miruiau | |
simple perfect | miruii | miruiși | mirui | miruirăm | miruirăți | miruiră | |
pluperfect | miruisem | miruiseși | miruise | miruiserăm | miruiserăți | miruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să miruiesc | să miruiești | să miruiască | să miruim | să miruiți | să miruiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | miruiește | miruiți | |||||
negative | nu mirui | nu miruiți |