mormăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a mormăi (third-person singular present mormăie, past participle mormăit) 4th conj.
- to mutter
Conjugation[edit]
conjugation of mormăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a mormăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mormăind | ||||||
| past participle | mormăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mormăi | mormăi | mormăie | mormăim | mormăiți | mormăie | |
| imperfect | mormăiam | mormăiai | mormăia | mormăiam | mormăiați | mormăiau | |
| simple perfect | mormăii | mormăiși | mormăi | mormăirăm | mormăirăți | mormăiră | |
| pluperfect | mormăisem | mormăiseși | mormăise | mormăiserăm | mormăiserăți | mormăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mormăi | să mormăi | să mormăie | să mormăim | să mormăiți | să mormăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mormăie | mormăiți | |||||
| negative | nu mormăi | nu mormăiți | |||||