nuntit

Romanian

Etymology

Past participle of nunti.

Adjective

nuntit m or n (feminine singular nuntită, masculine plural nuntiți, feminine and neuter plural nuntite)

1. married

Declension

Declension of nuntit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	nuntit		nuntită	nuntiți	nuntite
	definite	nuntitul		nuntita	nuntiții	nuntitele
genitive/ dative	indefinite	nuntit		nuntite	nuntiți	nuntite
	definite	nuntitului		nuntitei	nuntiților	nuntitelor

Verb

nuntit (past participle of nunti)

1. past participle of nunti

References

• nuntit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN