oțărâtură

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From oțărî +‎ -tură.

Noun[edit]

oțărâtură f (plural oțărâturi)

  1. (obsolete) enmity

Declension[edit]

Declension of oțărâtură
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) oțărâtură oțărâtura (niște) oțărâturi oțărâturile
genitive/dative (unei) oțărâturi oțărâturii (unor) oțărâturi oțărâturilor
vocative oțărâtură, oțărâturo oțărâturilor

References[edit]

  • oțărâtură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=oțărâtură&oldid=71307424"