panica
Jump to navigation
Jump to search
See also: panică
Italian[edit]
Pronunciation[edit]
Adjective[edit]
panica
Anagrams[edit]
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French paniquer.
Verb[edit]
a panica (third-person singular present panichează, past participle panicat) 1st conj.
- to panic
Conjugation[edit]
conjugation of panica (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a panica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | panicând | ||||||
| past participle | panicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | panichez | panichezi | panichează | panicăm | panicați | panichează | |
| imperfect | panicam | panicai | panica | panicam | panicați | panicau | |
| simple perfect | panicai | panicași | panică | panicarăm | panicarăți | panicară | |
| pluperfect | panicasem | panicaseși | panicase | panicaserăm | panicaserăți | panicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să panichez | să panichezi | să panicheze | să panicăm | să panicați | să panicheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | panichează | panicați | |||||
| negative | nu panica | nu panicați | |||||