poliptic
Jump to navigation
Jump to search
See also: políptic
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French polyptyque.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
poliptic n (plural polipticuri)
Declension[edit]
Declension of poliptic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) poliptic | polipticul | (niște) polipticuri | polipticurile |
genitive/dative | (unui) poliptic | polipticului | (unor) polipticuri | polipticurilor |
vocative | polipticule | polipticurilor |
Further reading[edit]
- poliptic in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)