poticni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic потъкнѫти (potŭknǫti), from Proto-Slavic *potъknǫti (“to stumble”).
Verb[edit]
a poticni (third-person singular present poticnește, past participle poticnit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of poticni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a poticni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | poticnind | ||||||
| past participle | poticnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | poticnesc | poticnești | poticnește | poticnim | poticniți | poticnesc | |
| imperfect | poticneam | poticneai | poticnea | poticneam | poticneați | poticneau | |
| simple perfect | poticnii | poticniși | poticni | poticnirăm | poticnirăți | poticniră | |
| pluperfect | poticnisem | poticniseși | poticnise | poticniserăm | poticniserăți | poticniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să poticnesc | să poticnești | să poticnească | să poticnim | să poticniți | să poticnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | poticnește | poticniți | |||||
| negative | nu poticni | nu poticniți | |||||