preacuviință
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From prea- + cuviință. Calque of Old Church Slavonic прѣподобиѥ (prěpodobije).
Noun[edit]
preacuviință f (uncountable)
Declension[edit]
declension of preacuviință (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) preacuviință | preacuviința |
| genitive/dative | (unei) preacuviințe | preacuviinței |
| vocative | preacuviință, preacuviințo | |
References[edit]
- preacuviință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN